Enoch a fost un profet al Vechiului Testament care si-a scris experientele vizionare dand nastere astfel "Cartii lui Enoch" care se banuieste a fi o scriere mai veche decat "Geneza".

 

Enoch la Qumram

Cartea lui Enoch cuprinde 5 carti separate care au fost toate alaturate pentru a forma un singur document: Cartea Observatorilor (1-36), Similitudinile (Parabolele) lui Enoch (37-71), Cartea Astronomica (72-82), Cartea Visurilor (83-90) si Epistola lui Enoch (91-107) care include Apocalipsa Saptamanilor (93: 1-10; 91: 11-17). Fragmente aramaice din toate sectiunile Cartii lui Enoch, cu exceptia Similitudinilor si discursului final (108), au fost gasite la Qumram. Au fost gasite patru copii ale Cartii Astronomice (4Q208-211). Sapte manuscrise contin fragmente din alte sectiuni ale Cartii lui Enoch. 4QEna si 4QEnb (4Q201, 202) contin fragmente numai din Cartea Observatorilor. 4QEnd si 4QEne (4Q205, 206) combina fragmente din Cartea Observatorilor, Cartea Visurilor si sfarsitul Epistolei si Cartea lui Noah (104-107), 4QEnf (4Q207) contine fragmente din Cartea Visurilor, si 4QEng (4Q212) contine fragmente din Epistola. J. T. Milik a mentionat ca Cartea Gigantilor preia locul Similitudinilor in literatura Qumram. Doua copii fragmentare ale Cartii Gigantilor au fost gasite in pestera 1 (1Q23-24), una in pestera 2 (2Q26) si patru in pestera 4 (4Q203, 530-33). Milik a argumentat ca aceste patru carti Enohice care creau un singur Enoch pentru comunitatea Qumram, constituia un pentateuc Enohic care era complementar cu pentateucul lui Moise. Totusi, J.J. Collins argumenteaza ca nu exista nici o evidenta textuala ca grupul de texte Enoch a fost creat ca un pentateuc sau corelat cu TORAH-ul lui Moise. El foloseste Cartea Astronomica drept evidenta deoarece aceasta carte a fost copiata pe un papirus separat si se pare ca a circulat independent de celelalte texte Enohice. Collins sugereaza ca ordinea cartilor in colectie reflecta derularea presupusei cariere a lui Enoch.

Textele

Corpul de texte Enoch cel mai timpuri gasit la Qumram este cartea Astronomica, care dateaza din secolul III BC si contine intuitii si relevatii pe care Enoch le transmite fiului sau de la ingerul Uriel. Majoritatea cartii contine informatii despre sistemele calendaristice solar si lunar si pozitia astronomica a corpurilor ceresti. Cartea il prezinta pe Uriel, al carui nume inseamna “lumina lui Dumnezeu” sau “flacara lui Dumnezeu” ca propovaduitorul adevaratului calendar. El este de asemenea conducatorul ingerilor care controleaza corpurile ceresti in relatie cu calendarul. 1 En 82: 1 mentioneaza ca toate stelele au un inger care le ghideaza si apoi continua cu descrierile rolului fiecarui inger referitor la stele si anotimpuri. In final, Uriel ii permite lui Enoch sa citeasca “cartea tabletelor divine”, care contine “toate faptele umanitatii si toti copii de pe pamant a tuturor generatiilor din lume” (1 En 81: 1-3). Acest vers indica faptul ca cursul existentei umanitatii a fost pre-determinat si inregistrat, astfel aratand o atitudine puternica de determinare. Capitolul este distinctiv fata de restul cartii datorita lipsei interesului fata de cosmologie si modului in care este prezentat ca o apocalipsa timpurie. Mai multi invatati au presupus ca acest capitol a fost scris mai tarziu si a fost incorporat cartii dupa ce a fost compusa Cartea Visurilor. Martinez subliniaza ca copii a acestor capitole nu au fost gasite la Qumram, admitand ca aceasta poate avea o explicatie prin accidentele de transmitere si prin conditiile proaste in care sunt cunoscute acum fragmentele, dar tot Martinez sugereaza ca aceasta sustine posibilitatea ca lucrarea initiala nu continea acest capitol si ca acesta a fost introdus mai tarziu.

Cartea Observatorilor este a doua carte ca vechime si grupul Enoch si este cea mai veche apocalipsa cunoscuta daca consideram capitolul 81 din cartea Astronomica ca fiind o insertie mai tarzie. Cele mai vechi texte de la Qumram dateaza de la inceputul si jumatatea secolului II BC. Textul pare a fi o culegere de povestiri si traditii scrise de diferite persoane. 4QEna si 4QEnb se pare ca contine numai aceasta scriere care dovedeste ca textul se poate sa fi circulat independent de celelalte sectiuni ale Cartii lui Enoch. Capitolele 1-5 au rolul de introducere la restul cartii, incepand cu diferenta dintre “cel ales si cel drept” si intre “cel slab si cel necuviincios”, si continua cu paradigma escatologica care se ocupa de judecata finala a celor drepti si a celor slabi. Enoch are rolul unui profet care prezice venirea si judecata lui Dumnezeu. Mentiunea este facuta pentru Observatori, care se spune ca “tremura” la relevatiile lui Dumnezeu (1 En 1:5). Capitolele 2-5 prezinta judecata in moduri diferite, ca in literatura inteleapta. Referinta este facuta atat la cei care au ales sa urmeze legea cat si la cei care de buna voie au ales calea pacatului si a raului, si ca rezultat, Enoch a aruncat un blestem asupra celor slabi, si a prezis o stare de bine pentru “cei alesi” daca vor avea in continuare o viata fara de pacat.

Cea de-a doua sectiune majora este compusa din capitolele 6-16 si prezinta povestea coborarii si pacatului ingerilor (6-11) si intermedierea lui Enoch a petitiei Observatorilor catre Dumnezeu (12-16). Exista doua povesti de baza despre coborarea ingerilor: prima este focalizata in jurul lu Shemihazah in timp ce a doua il are in centru pe Asa’el (numele Asa’el in loc de Azaz’el provine de la fragmentele aramaice timpurii gasite la Qumram – 4QEnochb).

Povestea lui Shemihazah include mai multe elemente majore. Observatorii privesc din ceruri si isi doresc sa poata rade ca oamenii (6: 1-8). Ei fac un juramant sa isi indeplineasca dorintele si coboara, se insoara, si defileaza cu femeile (7:1). In timp ce sunt pe pamant, ei le invata pe femei despre farmece, vraji, taierea radacinilor si despre plante (7:1), si depre diverse arte incluzand astrologia (8:3). Femeile au dat nastere la gigantic care au consumat rezervele de mancare ale oamenilor, si au trecut la canibalism (7: 2-5). Supravietuitorii umani suprimati au facut o petitie catre ceruri pentru a ii ajuta impotriva gigantilor, si plansul lor este auzit de ingerii care nu au coborat (8:4; cf 7:6). Acesti ingeri au prezentat situatia lui Dumnezeu (9: 1-5; 7-11) care, in consecinta, a ordonat ca gigantii sa fie eliminati (10: 9-10) si Observatorii sa fie inchisi sub dealuri pana in ziua judecatii (10: 11-12) cand vor fi inchisi in abisul de foc (10:13). Povestea in care apara Asa’el difera in mai multe moduri. Asa’el educa omenirea in legatura cu secretele divine care conduc omenirea in pacat. Aceste invataturi includ construirea de arme de lupta si prepararea de cosmetice, care le permit femeilor sa ii seduca pe ingeri (8: 1-2). Ingerii il acuza pe Asa’el in fata Domnului de crima dezvaluirii secretelor divine pe care omenirea nu trebuia sa le afle (9:6). Raphael a fost insarcinat sa il pedepseasca pe Asa’el prin a il lega de maini si de picioare si aruncandu-l in intuneric printre pietrele ascutite si dure, unde acesta ramane pana in ziua judecatii cand este auncat in foc (10: 4-5). Povestea spune ca mai departe “intreaga lume a fost corupta de invataturile lui Asa’el si de actiunile sale; si a aruncat asupra sa tot pacatul” (10:8). Din cauza invataturilor lui Asa’el Dumnezeu a trimis Potopul pentru a distruge raul din lume (10:13) incluzand chiar si sufletele gigantilor (10:15), astfel incat tot raul sa fie sters de pe fata pamantului.

Motivul ajungerii pacatului in lume este diferit in fiecare din aceste povestiri.  In povestea lui Shemihazah, pacatul intra in lume prin casatoria dintre ingeri si oameni si prin procrearea gigantilor, in timp ce in povestea lui Asa’el, pacatul ajunge pe pamant prin dezvaluirea secretelor divine. Povestea lui Asa’el implica faptul ca inainte de transgresiunea angelica lumea era fara de pacat.

Aceste doua povesti pot fi comparate cu povestea Genezei despre fiii lui Dumnezeu si fiicele oamenilor (Gen 6: 1-4), dar amandoua au elaborat de la textul de baza. De exemplu, in timp ce Geneza prezinta combinarea ingerilor cu femeile si copii care au aparut din unirea lor intr-un mod neutru, ambele povestiri 1 Enoch prezinta inter-actiunea dintre ingeri si oameni ca radacina a raului si a violentei. Pasaje ulterioare din Geneza 6 explica ca inima umana este inclinata catre rau, si ca Dumnezeu a trimis Potopul ca sa distruga raul din lume fara a face legatura dintre pacatele umanitatii si transgresiunea Observatorilor, in timp ce pasajele lui Enoch explica ca raul a aparut in lume prin intermediul ingerilor.

Este semnificativ ca ambelor traditii distincte din Enoch le este permis sa aiba un grad de tensiune intre ele, si aceste eleborari ale Genezei 6 au fost interpretate ca alegorii ale evenimentelor istorice. De exemplu, George Nickelsburg argumenteaza ca materialul Shemihazah este o imagine a razboaielor lui Diadochi, printul elen  care l-a urmat pe Alexandru cel Mare si care se credea divin. O varianta alternativa a lui D.W. Suter pune accent pe pacatul sexual al lui materialului Shemihazah in realtie cu preotii evrei. Povestirea lui Asa’el poate fi de asemenea interpretat ca o reflectie a impactului elen asupra Israelului.

Dupa povestirile caderii Observatorilor (cap. 6-11), Enoch este reintrodus in capitolul 12. aici, el are rolul de intermediar intre Dumnezeu si ingerii cazuti, si efectueaza partial sarcina lui Raphael (pedepsirea lui Asa’el din 10: 4-6) si Michael (pedepsirea lui Shemihazah si a colegilor sai din 10: 11-13). Enoch mediaza pentru Observatori si ii atentioneaza (13: 4,6-10; 14: 1,3-7; 15:2; 16: 2-4) – un element care demonstreaza inversarea rolului dintre Observatori si Enoch. Era rolul ingerilor sa medieze pentru umanitate (15:2), dar in schimb ei au condus omenirea in corupere (15:2-16:4). In schimb, Enoch, care ar fi trebuit sa primeasca beneficiile asistentei angelice, a actionat ca mediator pentru Observatori.

Enoch explica de asemenea de ce au fost pedepsiti Observatorii. El mentioneaza ca ingerii au fost contaminati prin contactul lor cu oamenii deoarece ei erau spirite pure (15: 6-7) care nu aveau nevoie de procreare din moment ce nu mureau. Progeniturile acestei uniuni, uriasii, au fost, totusi,  ucisi, spiritele lor ramanand pe pamant pentru a ataca omenirea si pentru a produce rau (15:11). In acest mod, Dumnezeu a putut sa elimine majoritatea raului produs de ingeri, dar nu in totalitate, din moment ce raul mai poate inca fi intalnit in lume

Votati pentru noi!
In Romanian Top 100

Copyright © 2000 occult.ro. Toate drepturile sunt rezervate.

Nici o parte a acestei publicatii nu poate fi reprodusa fara acordul occult.ro.

occult.ro nu isi asuma responsabilitatea pentru continutul machetelor publicitare.

Raspunderea pentru continutul textelor publicate apartine in exclusivitate autorilor.

Pentru relatii va rugam sa scrieti la admin@occult.ro